Cangurii au un loc bine stabilit in regnul animal, fiind cele mai mari marsupiale si facând parte dintr-un ordin zoologic caracterizat prin dimensiunea mare a membrelor posterioare. In lume exista trei specii de canguri, toate provenind din Australia: cangurii rosii, cangurii gri din regiunea de est si cangurii gri din regiunea de vest. Masculii din specia cangurilor rosii sunt cei mai mari, ajungând câteodata sa masoare chiar si 1,82 metri.
Aceste animale au membrele anterioare scurte si „dotate“ cu gheare, pe care le folosesc pentru a-si culege hrana si pentru a mânca, si picioare foarte lungi cu labe puternice cu ajutorul carora sar, aceste sarituri fiind singura modalitate de locomotie a cangurilor. Atunci când se deplaseaza in conditii normale, viteza acestor animale este de aproximativ 8 km/h, insa, daca se afla in pericol, cangurii pot atinge si 72 km/h.
Cea mai interesanta caracteristica a cangurilor o reprezinta marsupiul „prins“ de abdomenul femelei. Dupa o perioada relativ scurta de gestatie, aproximativ 35 de zile, fatul partial dezvoltat se naste si apoi isi foloseste membrele anterioare pentru a intra in marsupiul mamei, unde ramâne pâna la zece luni.
Se considera ca femelele pot fi gestante in cea mai mare parte a vietii tocmai pentru ca nasterea puilor are loc destul de devreme, iar apoi se dezvolta in marsupiul mamei. Femela poate fi gestanta din nou in timp ce ultimul nou-nascut se afla inca in marsupiu. Si desi mama-cangur poate opri dezvoltarea fatului pâna ce puiul mai mare este gata sa paraseasca marsupiul, in cazul in care al doilea pui se naste, corpul femelei de cangur poate produce doua feluri de lapte, unul pentru puiul nou-nascut, celalalt pentru puiul mai mare.
